Corpurile cereşti sunt formate din materie aflată în stare solidă, gazoasă sau plasmă. Ele pot fi individualizate prin caracteristicile lor, prin limite bine definite şi prin poziţia lor bine determinată în raport cu un punct de observare aflat de obicei, pe Pământ.
Din această primă categorie fac parte stelele, planetele, sateliţii, asteroizii şi meteoriţii.
 

Obiectele cereşti sunt o categorie mai largă, care include corpurile cereşti. Obiectele cereşti pot fi formate dintr-un ansamblu de corpuri cereşti aflate într-o relativă apropiere şi interdependenţa.
Spre deosebire de corpurile cereşti, obiectele cereşti nu sunt întotdeauna bine delimitate în spaţiu şi nici nu au întotdeauna o structură omogenă.
Din cea de a doua categorie fac parte sistemele stelare, stelele duble, roiurile stelare, centurile de radiaţii sau asteroizi, norii de praf interstelar, galaxiile şi grupurile de galaxii.

Obiectele cerești au fost mai întâi observate cu ochiul liber și apoi cu ajutorul instrumentelor optice (telescoape) și radio (radiotelescoape). Din poziția lor aparentă pe sfera cerească s-au dedus ulterior poziția și traiectoria (orbita) lor în spațiu.