Balantidioza este infecția digestivă cu parazitul Balantidium coli. Acesta este cel mai mare protozoar care afectează specia umană și se stabilește în intestinul gros. Gazda care favorizează răspândirea acestuia în întreaga lume este porcul. Deși este prezentă în proporții mici în toate țările lumii, balantidioza are o incidență mai mare în Asia de sud-est, America de sud și insulele din Pacific; în general, sunt mai afectate comunitățile care cresc porci și nu au acces la apă potabilă curată sau practică obiceiuri igienice nesanogene. Per total, balantidioza afectează într-un anumit moment circa 1% din populația globului.

Cel mai frecvent, la persoanele cu imunitatea normală, Balantidium coli produce o infecție asimptomatică, dar parazitul este eliminat prin scaun, riscând contaminarea altor persoane. Manifestările balantidiozei apar mai comun la persoanele imunosupresate, alcoolici, cei cu aciditate gastrică redusă și pot fi diaree, dureri abdominale, greață, vărsături, febră și deshidratare. Rareori, infecția poate duce la o afectare digestivă severă, fiind raportat chiar și decesul.  

Diagnosticul de balantidioză poate fi realizat prin examinarea microscopică a materiilor fecale. Tratamentul medicamentos se realizează cu metronidazol sau tetraciclină și durează 5-10 zile.

Cauze și factori de risc

Balantidioza apare în urma infecției cu protozoarul Balantidium coli. Aceasta este o zoonantroponoză, ceea ce înseamnă că parazitul este transmis în principal de la animale la oameni. Sursa principală de parazit o reprezintă porcul, motiv pentru care boala poate avea și caracter profesional. Transmisia interumană este posibilă, în special la persoanele instituționalizate. Deoarece infecția a fost remarcată și în context urban, la persoanele imunosupresate, sunt suspectate și alte mamifere de a fi gazde pentru Balantidium coli (șoareci, șobolani). Calea de transmitere este cea fecal-orală, iar modul este indirect, prin mâini murdare, alimente sau apă contaminate.

Factorii de risc pentru balantidioză sunt:

• Contactul cu porcinele (fermieri, lucrători în abatoare, veterinari, personal de la grădina zoologică)
• Manipularea fertilizatorului ce conține materii fecale porcine
• Locuirea în zone în care sursa de apă poate fi contaminată cu excremente porcine sau umane
• Imunosupresie
• Alcoolism
• Nutriție inadecvată
• Achlorhidrie (absența secreției gastrice de acid clorhidric) 

Semne și simptome

Privită în ansamblu, balantidioza se poate prezenta sub 3 forme:

• Asimptomatic - majoritatea cazurilor, la persoanele imunocompetente, evoluează inaparent. Aceste persoane constituie un rezervor de infecție pentru comunitate.
• Cronic, cu simptome digestive moderate
• Forme fulminante - care pot duce și la deces

Principalele simptome ale balantidiozei sunt manifestările digestive:

• Greață
• Vărsături
• Halitoză (miros neplăcut al respirației)
• Dureri și crampe abdominale
• Tenesme rectale (contracturi ale sfincterului anal)
• Diaree
• Scaune mucosangvinolente

Uneori, pot fi prezente semne și simptome generale:

• Deshidratare
• Anorexie
• Scădere în greutate
• Febră
• Cefalee

Diagnostic

Clinic

Atunci când este simptomatică, infecția cu Balantidium coli este asemănătoare cu amibiaza. Formele ușoare se pot prezenta cu diaree, însoțită de simptome digestive și/ sau generale ușoare. În formele cronice, diareea alternează cu perioadele cu tranzit intestinal normal sau constipație. Uneori, balantidioza poate fi fulminantă, cu aspect dizenteric, pacientul prezentând durere abdominală, scaune mucosangvinolente (>20 pe zi) și deshidratare importantă. Hemoragia și perforația intestinului gros a fost raportată într-o serie de cazuri, ca și sepsisul și decesul din aceste cauze.

Foarte rar, au fost raportate și localizări extra-intestinale ale parazitului:

• Apendicular - cu semnele și simptomele unei apendicite acute
• Hepatic
• Genitourinar (cistită, vaginită, endometrită) - transmitere din vecinătate, de la nivel anal sau prin soluții de continuitate (fistule)
• Pulmonar - prin inhalarea chiștilor (aerosolizarea fertilizatorului contaminat) 

Paraclinic

Diagnosticul infecției cu Balantidium coli se realizează prin indentificarea parazitului în materiile fecale. Recoltarea din materiile fecale se realizează cu ajutorul recipientului special, colectând câte un fragment mic din 3 locuri distincte; proba se duce în scurt timp la laborator. Scaunul diareic are o probabilitate mai mare de a conține trofozoiți, pe când cel bine format conține mai frecvent chiști.

Trofozoiții de Balantidium coli sunt identificați prin examenul microscopic direct al preparatului umed, etalat între lamă și lamelă, întrucât aceștia nu se colorează suficient. Trofozoitul este recunoscut datorită dimensiunilor mari, membranei acoperită de cili și mișcărilor spiralare. Pe preparatul uscat, colorat cu fier-hematoxilină, se pot evidenția chiștii, de formă sferică sau elipsoidală, dimensiuni de 50-70 µm, acoperiți sau nu de cili, având în interior un macronucleu și un micronucleu.

În prezența diareei sangvinolente, poate fi indicată o colonoscopie, și biopsierea leziunilor (ulcere, abcese) de la acest nivel. Examenul histologic poate arăta invazia mucoasei și a submucoasei, cu infiltrarea leucocitară (polimorfonucleate, limfocite și eozinofile) și prezența trofozoiților. 

Tratament

Tratamentul infecției cu Balantidium coli este medicamentos, cele mai folosite scheme de tratament fiind:

• Metronidazol: 750 mg de 3 ori pe zi (la adulți) și 35-50 mg/ kg/ zi (copii), în 3 prize, timp de 5 zile
• Tetraciclină: 500 mg de 4 ori pe zi (adulți) și 40 mg/ kg/ zi, în 4 prize (copii mai mari de 8 ani), timp de 10 zile
• Iodoquinol: 650 mg de 3 ori pe zi și 30-40 mg/ kg/ zi, în 3 prize (copii), timp de 20 de zile

Tratamentul cu antibiotice se realizează conform recomandărilor medicului curant, pe baza unor investigații și a unei rețete și fără a întrerupe cura mai devreme, datorită remisiunilor simptomelor. În cazul diareei severe, poate fi necesară hidratarea intravenoasă și înlocuirea electroliților pierduți prin scaun. 

Prevenție

Principalele măsuri care pot fi luate pentru a preveni infecția cu Balantidium coli sunt igienizarea corespunzătoare a mâinilor, fructelor și legumelor. Porcilor nu li se va permite accesul în zonele cultivate sau în apropierea surselor de apă, întrucât clorinarea apei nu este o măsură suficientă pentru a distruge chiștii de Balantidium coli. În regiunile endemice, se evită consumul de apă din surse potențial contaminate.

Concluzii

• Infecția cu Balantidium coli este transmisă la om prin apa sau alimentele infestate cu materii fecale porcine și este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare.
• Balantidioza evoluează cel mai frecvent asimptomatic. Uneori, sunt prezente simptomele digestive ușoare, dar pot exista și cazuri cu evoluție severă.
• Tratamentul se realizează cu antibiotice.
• Prevenirea balantidiozei se realizează la nivel de comunitate (prin asigurarea siguranței apei potabile) și prin măsuri generale de igienă personală și alimentară.