Sistemul solar este alcătit din Soare și obiectele care gravitează în jurul lui - planete, sateliți, asteroizi, comete. Se crede că întregul sistem s-a format acum 4,56 miliarde de ani, dintr-un nor de gaze și praf care se rotea. Lăsând la o parte Soarele, sistemul solar poate fi divizat în trei regiuni. Mia întâi sunt cele patru planete interne, telurice: Mercur, Venus, Pământ și Marte. O centură de asteroizi le desparte de patru planete gazoase gigante, externe: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Dincolo de orbita lui Neptun se află o vastă regiune populată de corpuri mici și înghețate, cum este Pluto și de comete „adormite”. Sistemul solar are un diametru total de 15 000 miliarde km sau 1,6 ani-lumină. Regiunea în care se află doar Soarele și planetele are un diametru de 12 miliarde km.
Planetele interne
Sistemul solar interior este numele tradițional pentru regiunea care cuprinde planetele terestre și asteroizii. Obiectele din această regiune sunt compuse în mare parte din silicați și metale, fiind relativ aproape de Soare; raza întregii regiuni este mai mică decât distanța dintre orbitele lui Jupiter și Saturn.
Planete sunt relativ mici, cu structura constând într-o scoarță de rocă, o manta și un miez bogat în fier. Sateliții sunt puțini sau inexistenți. Din alte puncte de vedere diferă destul de mult. Pământul este singura planetă cu o astmosferă bogată în oxigen, cu o mare cantitate de apă la suprafață și o temperatură variată, care asigură starea lichidă a apei. Toți acești factori au contribuit la dezvoltarea vieții.
Planetele externe
Cele patru mari planete externe, numite gigantice gazoase, diferă mult de planetele interne, dar sunt foarte asemănătoare între ele. Toate au un miez mic de rocă și sunt compuse mai ales din hidrogen lichid și heliu.Toate au un număr mare de sateliți.
Alte corpuri din sistemul solar
În afară de planete, în sistemul solar se află miliarde de corpuri mai mici, rămase de la formarea sistemului.
Asteroizii sunt obiecte din rocă și au diametru care variază de la câteva sute de metri la sute de kilometri. Majoritatea gravitează în jurul Soarelui, într-o centură aflată între planetele interne și cele externe. Alții se pot deplasa mai aproape de Pământ.
Cometele sunt bucăți de gheață, gaz înghețat și particule de rocă și au dimensiuni de câțiva kilometri. Numeroase comete sunt statice, aflate la marginea sistemului solar, imediat după Neptun, printre planete pitice, înghețate, asemănătoare cu Pluto, cu care formează o centură; alte comete sunt risipite într-o formațiune sferică mai îndepărtată, numită Norul OOrt. Când se apropie de Soare și se încălzesc, elemetele chimice înghețate se evaporăși formează o coamă strălucitoare și cozi lungi de praf și gaz ionizat.
Metroroizii sunt corpuri mai mici, resturi de asteroizi fărâmițați li de praf de cometă. Dacă pătrund în atmosfera terestră, majoritatea ard complet, ca meteori. Puținii care ajung pe sol se numesc meteoriți.
Soarele
Soarele este o sferă imensă de gaze incandescente, cu un diametru de 1,4 milioane km și concentrează 99% din masa sistemului solar. În centru, hidrogenul este transformat în heliu prin fuziune. Acest proces produce o cantitate imensă de energie, care se deplasează spre exterior prin radiație și convecție, până cînd ajunge la suprafața vizibilă a Soarelui, sau la fotosferă, și este eliberată sub formă de radiație.