Există prejudecata, complet greşită!, că pomii pot fi plantaţi oricum, în terenuri slabe şi puţin pregătite. Detalii

1. Pomii pot fi prezentaţi la vânzare în două feluri, cu un început de coroană şi sub formă de vargă.
2. Grosimea optimă a pomilor vânduți sub formă de vargă – în funcție de specie și soi – variază între grosimile degetelor arătător și inelar.
3. Avantajul cumpărării sub formă de vargă constă în aceea că puteţi fixa dumneavoastră, prin tăiere, înălţimea tulpinii. Marele risc la această formă de prezentare o reprezintă lipsa unor muguri, determinată de neatenţia lucrătorilor în timpul lucrărilor de întreţinere. Aşadar, să nu fiţi atenţi doar la numărarea pomilor şi a banilor, ci şi la cum arată pomii!
4. Veţi urmări ca mugurii din jumătatea superioară să fie la locul lor şi să pară sănătoşi. Refuzaţi categoric pomii cărora le lipsesc mugurii ori sunt stârniţi de la locul lor.
5. De asemenea, refuzați pomii care par zbârciți ori a căror tulpină prezintă colorări ori decolorări ce par nesănătoase.
6. Tot la cumpărare trebuie să ştiţi şi următorul lucru. Anumite specii şi soiuri au nevoie de polen străin pentru a lega. De exemplu, majoritatea soiurilor de măr au nevoie de polen de la alte soiuri pentru a lega. Dacă doriţi să cumpăraţi un soi anume, cereţi vânzătorului să vă indice şi soiul polenizator corespunzător şi să vă recomande şi numărul de polenizatori la cantitatea cumpărată.
7. Cea mai mare atenţie să o aveţi la cireş şi vişin, unde mugurii sunt proemineţi şi se pot rupe foarte uşor.

Atenționări și ponturi

1. Săparea gropii

2. Fasonarea rădăcinilor

3. Fixarea nivelului de plantare

4. Rădăcinile trebuie așezate comfortabil pe mușuroiul de pe fundul gropii.

5. Tasarea pământului în jurul rădăcinilor

6. Copca pentru udare

7. După plantare, udați cu generozitate.

8. Fasonarea ramurilor (pomul din imagine este piersic)

9. Mușuroirea

După achiziționarea pomilor fructiferi urmează plantarea. De plantarea corectă depinde în foarte mare măsură prinderea pomului și evoluția sa ulterioară. Așadar, e bine să țineți cont de următoarele aspecte:

Săpatul gropilor. Ideal este ca gropile să fie săpate cu câteva luni înaintea plantării. Acest lucru favorizează o sterilizare a locului unde va fi plantat pomul. De pildă, pentru plantarea de toamnă, literatura de specialitate recomandă ca gropile să fie săpate din luna august, iar pentru plantările de primăvară, gropile să fie săpate în ferestrele iernii.

Dimensiunea gropilor e bine să fie cât mai mare, cu laturi de 1-1,5 metri la suprafață și 60-80 cm adâncime. Această lucrare conduce la afânarea solului, un ajutor deosebit pentru dezvoltarea rădăcinilor, mai ales în cazul terenurilor tasate. La săparea gropii trebuie să așezați pământul din partea superioară de o parte a gropii, iar cel de la fund pe cealaltă parte. Aflați mai încolo de ce.

Plantarea pomilor este lucrarea prin care pomii obținuți în pepinieră sunt mutați la locul definititv. Plantarea se poate face în trei perioade, și anume: toamna, în „ferestrele iernii” (în zilele călduțe, când se poate lucra terenul) și primăvara devreme.

Pregătirea pomilor pentru plantare începe cu fasonarea rădăcinilor, adică înlăturarea porțiunilor vătămate și înnoirea sau netezirea rănilor de pe rădăcinile mai groase de 3-4 mm. Rădăcinile mai subțiri de 3 mm se scurtează la 7-8 cm, dacă sunt vii, sau se suprimă de la bază dacă sunt uscate. A nu se înțelege că prin fasonare se urmărește într-adins scurtarea rădăcinilor! Dimpotrivă, se urmărește menținerea unui sistem radicular cât mai bogat și mai sănătos.

În cazul pomilor cumpărați prin curier, se recomandă scoaterea lor imediată din ambalaj și, înainte de plantare, să-i țineți cu rădăcinile într-un vas cu apă, pentru rehidratare.

Din acest moment, puteți trece la plantarea propriu-zisă, urmând pașii următori:

1. Înaintea așezării în groapă pomul trebuie mocirlit, adică înmuiat într-un amestec de apă, balegă proaspătă de vacă și pământ (de preferință galben), în proporții egale. Acestă operație este importantă pentru că stratul de mocirlă asigură o mai mare umiditate în jurul rădăcinilor, realizează o mai bună aderență cu solul și stimulează vindecarea rănilor.
   
2. Nivelul pomului la plantare trebuie să fie aproximativ același cu cel din pepinieră, adică punctul de altoire trebuie să se situeze la nivelul solului sau cu 2-3 cm deasupra.
   
3. Pentru realizarea nivelului de plantare vă puteți folosi de o șipcă așezată pe malurile gropii.
   
4. Pomul se așează cu punctul de altoire orientat spre nord.
   
5. Rădăcinile trebuie să se așeze confortabil (nu îndoite, forțate, răsucite cu vârful în sus), pe un mușuroi de pâmânt, cu ajutorul căruia reglați adâncimea de plantare.
   
6. Dacă pomul nu este suficient de viguros, puteți așeza la 10 cm, paralel cu pomul, un tutore, și să-i uniți la finalul plantării cu o legătură care să nu stranguleze pomul.
   
7. Așezați pâmântul din partea superioară a gropii la fund, astfel încât cel de pe fundul gropii să fie așezat la suprafață.
   
8. Pe măsură ce adăugați pământ, tasați cu fermitate, însă cu atenție să nu rupeți rădăcinile!
   
9. La final, faceți o copcă în jurul pomului și udați din abundență. Repetați udarea de câte ori este nevoie, mai ales primăvara și în caz de secetă.
   
10. După udare, în cazul plantării de toamnă se ridică la baza tulpinii un mușuroi de pâmânt de 30-40cm, cu rolul de a proteja rădăcinile de îngheț.
    
11. Pomii sub formă de vargă trebuie scurtați la 70-80cm (care va fi înălțimea tulpinii pomului adult). Dacă prezintă ramificații, pomii trebuie, de asemena, fasonați. (Pomii expediați de noi prin curier au rădăcinile și tulpinile deja fasonate.)
    
12. Și, foarte important, dacă există riscul atacului de rozătoare (șoareci, iepuri) protejați pomii învelindu-i cu rafie sau alte materiale ce pot asigura protecție.

Greșeli frecvente

Cu ocazia plantării se pot face numerose greșeli, dintre care cele mai frecvente sunt următoarele:

• Plantarea prea adâncă. În acest caz, rădăcinile sunt lipsite de aer și căldură, pomii pornesc greu în vegetație primăvara, iar lăstarii nu pornesc în creștere, apărând în schimb niște rozete mici de frunze.
• Plantarea mai la suprafață poate provoca uscarea pomului în condiții de secetă, deoarece rădăcinile sunt aduse prea la suprafață.
• Lipsa de contact a rădăcinilor cu pământul favorizează apariția golurilor unde fie se pot dezvolta mucegaiuri periculoase, fie pătrunde iarna aerul rece, provocând degerături.
• Adăugarea de bălegar la plantare. Este o altă greșeală destul de frecventă, confundată, probabil, cu mocirlirea, ce conduce la arderea rădăcinilor și uscarea pomului.
• Adăugarea de îngrășământ pe bază de azot la plantare este o altă greșeală, provocând, de asemenea, arsuri pe rădăcină.
• Dacă pământul este sărac, puteți adăuga mraniță, adică gunoi de grajd bine fermentat (vechi de minim 3-5 ani).

Fără nici o îndoială, toamna este cea mai bună perioadă pentru plantarea pomilor fructiferi. De ce, aflați în cele ce urmează:

• De obicei, toamnele, în țara noastră, sunt lungi și călduroase, urmate de multe ploi, astfel încât, după plantare rădăcinile continuă să activeze, își vindecă rănile și chiar se extind.
• Ploile de toamnă asigură, după plantare, umiditatea necesară și un contact bun al rădăcinilor cu solul.
• Pomii plantați toamna pornesc primăvara în vegetație aproape în același timp cu pomii care nu au suferit o transplantare și, astfel, beneficiază de toată durata perioadei de vegetație.
• Beneficiind de toată durata perioadei de vegetație, pomii acumulează suficiente substanțe de rezervă în ramuri și, astfel, suportă cu ușurință gerurile iernii viitoare.
• Creșterile lăstarilor la pomii plantați toamna vor fi cu 20-30% mai mari decât în cazul celor plantați primăvara. În plus, lemnul tânăr va avea timp să se maturizeze, nefiind expus degerăturilor.
• Nu mai puțin important e și faptul că în perioada în care se fac plantările de toamnă (de la jumătatea lunii octombrie până când dă înghețul) nu mai există alte lucrări importante de făcut în livadă sau grădină, astfel că operațiunea se poate face gospodărește, pe îndelete și nu în stare de „asediu”.
• Datorită acestor avantaje, plantarea de toamnă dă un procent foarte ridicat de prindere și este recomandată în aproape toate cazurile.
• Pomul plantat toamna câștigă, putem spune, o treime de vară, față de cei plantați primăvara.

Excepție
• Există o singură excepție, care se referă la așa-numitele ierni negre, fără zăpadă, când pomii plantați toamna sunt vulnerabili la înghețurile puternice la nivelul solului. Totuși, mușuroirea reduce considerabil riscul înghețului, chiar și în aceste condiții.

1. Aranjaţi lucrurile în aşa mod încât să plantaţi pomii doriţi cât mai devreme, imediat după dezgheţ.
2. După ce aţi cumpărat pomii, plantaţi-i în cel mai scurt timp.
3. Primăvara, de regulă, este secetă. Din acest motiv, trebuie să udaţi bine după plantare, mai ales dacă temperaturile cresc.
4. De asemenea, nu uitaţi să scurtaţi pomii, după plantare, la 70-80 cm, fixând astfel înălţimea tulpinii.
5. Deşi mulţi producători mizează pe neştiinţa cumpărătorilor, scoţând la vânzare pomi cu înălţimi de 1,5 – 2m, ignoraţi acest aspect, alegând mai degrabă pomii care au mugurii intacţi şi care au o grosime bună.
6. Dacă primăvara este una răcoroasă, udaţi moderat după 2 săptămâni de la plantare, pentru a permite pământului să se încălzească, facilitând astfel pornirea în vegetaţie.

Atenţionări

• Atenţie de unde cumpăraţi pomi! Nu cumpăraţi decât pomi certificaţi, produşi în pepiniere profesioniste!
• Nu cumpăraţi pomi care au pornit deja în vegetaţie!
• Foarte adesea pomii din supermarchet au mugurii deja desfăcuţi. Nu cumpăraţi aşa ceva, deoarece în contact cu vântul de primăvara riscul ca pomul să se usuce este deosebit de mare.

Uneori, tulpina pomilor fructiferi devin adevărate autostrăzi de furnici care urcă şi coboară din tulpină.

Furnicile dăunează?

• Direct, nu, însă au un obicei, pe cât de uimitor, pe atât de dăunător pentru livadă şi grădină.
• Furnicile au o relaţie simbiotică, un parteneriat cu afidele care poate fi foarte dăunător pentru plantele cultivate.
• Concret, în schimbul excrementelor dulci de afide, furnicile păzesc coloniile acestora şi niciun prădător nu se mai poate apropia de ele.
• Uneori, le transportă pe alte ramuri, pentru a înfiinţa noi „ferme”, astfel că pomul va fi infestat în întregime mult mai repede.
• Afidele sunt foarte periculoase din două motive: prin faptul că sug seva lăstarilor tineri şi prin faptul că, prin înţepătură, „plantează” boli în plantele atacate.

Să omorâm furnicile?

• O lege simplă spune că pentru a opri un fenomen, trebuie depistată şi eliminată cauza, nu efectul.
• În acest caz, afidele sunt cauza, furnicile efectul.
• Partea bună în această situaţie este că activitatea intensă a furnicilor în pomii fructiferi vă poate indica prezenţa afidelor chiar mai repede decât aţi fi remarcat fără ele.
• Odată cu eliminarea afidelor dintr-un pom şi interesul furnicilor pentru acel pom va scădea.
  

„Pomii pitici” sunt rezultatul a trei factori principali: vigoarea portaltoiului, vigoarea soiului şi tăierile de formare.

Portaltoii pot fi de vigoare mică, de vigoare mijlocie şi de vigoare mare.

„Cei mai pitici” pomi se obţin din altoirea unui soi cu creştere pe un portaltoi de vigoare mică.

Totuşi, nu e cazul să fiţi pasionaţi de monstruozităţi! Un pom fructifer nu trebuie să arate ca un bonsai!

Specialiştii ştiu cel mai bine care sunt combinaţiile ideale dintre un soi şi un portaltoi.

Dacă veţi cumpăra pomi de la adevăraţi profesionişti, în funcţie de preferinţele dumneavoastră, aceştia vă pot recomanda specii şi soiuri pentru o livadă cu accente liliput.

Totuşi, cel mai important lucru în obţinerea unui pom cu talie redusă o reprezintă ştiinţa tăierilor de formare.

Din acest punct contează doar temeinicele cunoştinţe de horticultură ale specialistului la care veţi apela pentru tăieri.

Un „pom pitic”, din punctul de vedere al specialistului, este o capodoperă horticolă, care oferă maximumul de fructe dintr-o talie redusă.

Pe scurt, pentru a dobândi un „pom pitic” în livada dumneavoastră:

1. Cumpăraţi pomi fructiferi de cea mai bună calitate, obţinuţi prin altoire pe portaltoi de vigoare mică şi medie
2. După plantare scurtaţi pomul la o înălţime de 50-60cm.
3. Apelaţi primăvara la un specialist pentru tăierile de formare.
4. Păstraţi pomul în stare optimă de sănătate.

Mulţi cred că pomii altoiţi, în general, şi pomii aşa-zis „pitici”, în special, au o viaţă scurtă. Iată cum stau lucrurile de fapt:

• Durata de viaţă a pomilor este influenţată de portaltoi, soi, factorii ecologici şi tehnologia de cultură.
• Soiurile viguroase, altoite pe portaltoi viguroşi trăiesc 50-60 de ani şi dau producţii economice 30-40 de ani.
• Soiurile de vigoare medie altoite pe portaltoi mijlocii trăiesc 40-50 de ani şi dau producţii economice 20-30 de ani.
• Soiurile de vigoare mică, altoite pe portaltoi de vigoare slabă trăiesc 15-20 de ani şi dau producţii economice 10-15 ani.

Reţineţi
Durata de viaţă a pomilor fructiferi depinde foarte multe de îngrijirea pe care o primesc, de păstrarea acestora într-o bună stare de sănătate.

1. Pomii au tendinţa naturală de a produce fructe, a căror calitate variază în funcţie de soi şi de condiţiile pedo-climatice.
2. Cu trecerea anilor, datorită îndesirii coroanelor, ramurile roditoare se alungesc şi se ramifică, slăbindu-le rezistenţa şi fiind expuse ruperilor.
3. Cu timpul, vegetaţia utilă migrează spre exteriorul coroanei şi spre vârf, micşorându-se suprafaţa productivă a pomului.
4. Prin tăieri, se menţine repartizarea uniformă în coroană a formaţinunilor de rod.
5. Tăierile din primii ani asigură formarea unei coroane solide, echilibrate, care să permită accesul uniform al luminii.
6. După intrarea pe rod, tăierile urmăresc echilibrul dintre creştere şi rodire, reglarea încărcăturii cu muguri de rod, pentru a obţine fructe de calitate.

Sfat:

• Tăierea de primăvară a pomilor este o lucrare deosebit de importantă. Apelaţi întotdeauna la profesionişti!

Tăierile „în verde” sau „de vară” sunt o operaţiune de fineţe prin care se împing la maximum performanţele pomilor fructiferi.

Lucruri care trebuie ştiute

1. Momentul potrivit pentru această lucrare este sfârşitul lunii iulie şi începutul lunii august.
2. Făcută mai devreme, lucrarea poate avea consecinţe nefaste asupra dezvoltării pomului, deoarece scăderea numărului de frunze reduce forţa de hrănire a pomului.
3. Prima ţintă a tăierilor de vară vor fi ramurile bolnave.
4. În situaţiile în care creşterea vegetativă este excesivă, înlăturarea unor ramuri asigură o mai bună iluminare a centrului coroanei.
5. În cazul pomilor bătrâni, înlăturarea unor ramuri de la periferia coroanei iluminează centrul coroanei, evitându-se, astfel, dispariţia frunzişului din interiorul coroanei.
6. Tăierile în verde se aplică diferenţiat, în funcţie de vârsta pomului, specie, soi, vigoare şi starea fiziologică generală.
7. Efectuate corect, tăierile în verde asigură o recoltă de fructe mai mare în anul următor, deoarece operaţiunea favorizează diferenţierea formaţiunilor de rod.
8. Tăierile de vară corecte le pot face doar profesioniştii, însă, până la un punct şi cu puţină documentare, poate fi făcută şi de un amator.
   

Livadă anul I - înainte de efectuarea tăierilor

Livadă anul I - după efectuarea tăierilor

Tăierile la pomi se numără printre lucrările esenţiale. De tăieri depinde sănătatea pomilor, longevitatea şi, mai ales, rodirea.

Tăierile la seminţoase

Tăierile la seminţoase (măr, păr, gutui etc.) pot fi făcute de toamna, după intrarea în repausul vegetativ, adică după căderea frunzelor.

Dacă nu se reuşeşte acest lucru toamna, mai poate fi făcut şi în ferestrele iernii, dar cu consultarea atentă a prognozei meteo, astfel încât după această lucrare să nu urmeze geruri puternice în următoarele 3-4 săptămâni.

Pentru a evita acest risc, puteţi efectua tăierile începând cu mijlocul lunii februarie.

Tăierile la sâmburoase

Tăierile la sâmburoase (cireş, cais, vişin, prun, piersic etc.) pot fi făcute după data de 25 august, cu condiţia să se fi făcut deja recoltatul. Astfel, pentru soiurile târzii, se vor amâna tăierile după cules.

Avantajele tăierilor timpurii

Făcute profesionist şi de timpuriu, tăierile de toamnă au avantajul că orientează toată „bucătăria” pomului doar spre formaţiunile de rod care efectiv vor forma fructele din anul viitor. Altfel, seva va fi distribuită şi spre formaţiunile de rod care oricum vor fi îndepărtate ulterior prin tăiere.

Rezultatul concret este acela că pomul va rodi mai bogat, deoarece mugurii rămaşi se vor dezvolta mai bine, beneficiind de un surplus de sevă.

Efectele nefaste ale tăierilor târzii

Cel mai greşit e atunci când tăierile se fac primăvara târziu, după ce pomii pornesc în vegetaţie.

Explicaţia e următoarea: seva din timpul iernii, care este cea mai valoroasă, are tendinţa să migreze spre mugurii din extremităţile ramurilor, exact părţile care se elimină prin tăiere.

Astfel, pomul este văduvit de resursa energetică de pornire. Acest fapt slăbeşte vigoarea pomului, afectează calitatea fructelor şi creşterea din respectivul an.

Când şi cum se văruiesc pomii

1. Văruirea pomilor se face de două ori pe an: primăvara devreme şi la sfârşitul toamnei, în zile însorite.
2. Se foloseşte un lapte de var mai gros, în care se adaugă clei topit de tâmplărie (100g la 10 litri soluţie de var), aracet, eventual puţin pământ galben, pentru o mai bună aderenţă la pom.
3. Văruirea e o lucrare ieftină şi uşor de efectuat, mai ales în grădini şi plantaţiile mici.

La ce ajută văruitul pomilor

1. Scade considerabil riscul atacului iepurilor iarna, mai ales dacă în laptele de var se adaugă şi o soluţie iepurifugă (Dibutox 1%).
2. Distruge muşchii şi lichenii de pe coaja pomilor.
3. Apără scoarţa de insolaţie, vara.
4. Previne apariţia „arsurilor de iarnă” din zilele cu soare puternic.
5. Îmbunătăţeşte estetica plantaţiei.

Cei mai ameninţaţi de brumă sunt caisul, migdalul, piersicul şi cireşul, pentru că înfloresc cel mai devreme.

Fumigaţia este cea mai ieftină metodă de protecţie. Aceasta se realizează astfel:

1. Fumul se produce prin arderea unor materiale uşor de aprins şi care produc mult fum.
2. În acest scop, se procură din timp materialele ce vor compune fumigena, precum: bălegar păios semiuscat, turbă, buruieni uscate, gunoaie, resturi de cauciuc, anvelope uzate etc., care se amestecă cu alte materiale, precum rumeguş, uleiuri minerale, păcură etc.
3. Grămezile se aşează la distanţe de 10m una de alta, mai mult spre partea de unde adie vântul, pentru purta fumul în livadă.

Cum se confecţionează „fumigena de livadă”:

1. Se bate un par în pământ, de 10 cm grosime, iar la baza lui se aşază un altul, în plan orizontal.
2. Se aşază un strat de paie uscate, pentru o aprindere uşoară.
3. Deasupra se pune materialul fumigen, care să ardă greu şi să producă mult fum.
4. Grămada se acoperă cu un strat subţire de pământ.
5. Bruma cade în nopţile senine, fără vânt, atunci când la miezul nopţii temperatura se apropie de 2°Celsius. Când sunt întrunite aceste condiţii, se dă:

Alarma!

1. Fumigenele se aprind la miezul nopţii, când temperatura a atins 2°Celsius.
2. Se scot cei doi pari, găurile rămase asigurând tirajul aerului care întreţine arderea.
3. Grămezile trebuie să ardă şi să producă fum până la orele 8-9 dimineaţa.
4. Această metodă asigură protecţie dacă temperatura nu scade sub -2,5... -3°Celsius.

Reţineţi:

• Dacă bate vântul ori cerul este înnorat, nu cade brumă.

În general, iepurii sunt niște ființe foarte simpatice. Nu însă și când vă rod pomii din livadă!

Ce isprăvi poate face un iepure în livadă

Iepurii se numără printre cele mai grave amenințări la adresa pomilor fructiferi. În iernile cu zăpadă, geroase, coaja pomilor fructiferi devine o delicatesă pentru iepuri, pe care aceștia o consumă cu mare plăcere. Însă asta înseamnă, în foarte multe cazuri, moartea pomului, dacă porțiunea roasă este până la lemn și de jur împrejurul trunchiului. De ce se întâmplă aceasta? Pentru că în scoarță sunt localizate vasele de liber, prin care circulă seva preparată de frunze, când pomul se află în vegetație. Așadar, putem spune că iepurele care roade coaja taie „venele” pomului.

Ca să vă faceți o idee de pagubele ce le pot produce iepurii, rețineți doar că după un atac produs de 10 iepuri într-o noapte pot fi distruși sau grav afectați până la 1000 de pomi.

Cum evităm acest nedorit scenariu? O livadă sigură e cea împrejmuită cu un gard de 2m, care nu are orificii mai mari de 4-5cm și unde nu există posibilitatea săpării de galerii pe sub el.

Dacă livada e amplasată în câmp și nu există pobibilitatea împrejmuirii, mai există următoarele soluții:

1. Învelirea trunchiului cu coceni de porumb, tulpini de floarea-soarelui, trestie sau nuiele, bine fixate.
2. Folie din material plastic înfășurată împrejurul trunchiului.
3. Badijonarea trunchiului cu produse iepurifuge, precum Cunitex, Cervacol sau Dendrocol.
4. Badijonarea tulpinii cu produse rău mirositoare, pregătite de dumneavoastră: a) Lapte de var + Dibutox 1% + Aracet 0,2%; b) Lapte de var amestecat cu balegă de porc; c) Lapte de var + Tiuram (T.M.T.D.) 3%.
5. Învelirea tulpinii cu o plasă de protecție împotriva rozătoarele, pe care o puteți găsi în comerț.
6. Învelirea tulpinii cu folie de aluminiu (utilizată în bucătărie).
7. Badijonarea tulpinii cu untură de porc.
8. Ultimele două soluții nu se regăsesc în literatura de specialitate, însă tind să devină tot mai populare, mai ales în cazul pomilor foarte tineri, datorită costurilor reduse și a eficacității metodei.

1. Dacă în secţiune circulară nu a fost roasă mai mult de 1/3 din coajă, pansaţi zona rănită cu bălegar proaspăt, pentru a stimula cicatrizarea.
2. Dacă a fost deteriorată mai mult de jumătate din suprafaţa coajei, iar pe alocuri întreruptă, fie renunţaţi la pom, fie îi tăiaţi de tot sub zona roasă, acoperiţi tăietura cu vopsea şi formaţi un nou pom. Acesta va creşte mai repede decât unul tânăr, având la dispoziţie rădăcini viguroase. Oricum, e bine să întrebaţi un specialist.
3. Aplicaţi o tăiere mai pronunţată, astfel încât coroana să primească suficiente resurse prin reţeaua de canale libero-lemnoase rămase neafectate.

Atenționări și ponturi

• În iernile cu zăpadă abundentă și cu viscol, îndepărtați cât de repede puteți zăpada ce se acumulează lângă garduri, ca iepurii să nu poată trece pe deasupra.
• Dacă apelați la soluția învelirii ori la badijonare, tulpina trebuie protejată până la o înălțime la care iepurele nu ar putea ajunge nici dacă s-ar cățăra pe labele din spate.
• De asemenea, în cazul învelirii legăturile trebuie făcute strâns, ca iepurii să nu poată deplasa materialele acoperitoare.
• Mai rețineți că, în cazul badijonărilor, ploile ori cețurile prelungite pot anula efectul substanțelor aplicate.